Obiceiurile de primăvară marcau diferitele etape în desfăşurarea vieţii săteşti, legate de sărbătorile mai importante ale ciclului calendaristic de primăvară. Sosirea primăverii pentru săteni este un prilej de bucurie. Primele semne ale primăverii se duc în casă şi se aşează pe masă şi fereastră, pentru a înviora aerul şi a aduce bucurii. Primii ghiocei se aduc în casă şi se păstrează în pahare de apă. Tot acum, sătenii practică fumăgăitul pomilor, pentru a ferii mugurii şi florile de îngheţ şi pentru a avea recolte bogate.
Postul Paştelui este urmat de unele dintre cele mai frumoase, trainice, expresive şi bogate datini, aducând aminte nu atât de trecerea timpului cât, mai ales, de perioada de purificare, de bunăstare, de armonie şi pace pe care o trăiesc locuitorii satelor şi nu numai.
În Bihor, tradiţiile de Paşte încep în Duminica Floriilor, când ramurile de salcie sunt sfinţite de preot. Ramurile sunt păstrate pe urmă peste an, în casele bihorenilor. În Joia Mare începe se bate toaca, pentru îndepărtarea spiritelor rele. Tot atunci se aprind focurile sacre ale Învierii în cimitire. Tot un obicei din Joia Mare este şi trasul la ţintă cu ouă clocite. Pe vremuri, după slujba de joia seara, tinerii din zona localităţii Rieni obişnuiesc să culeagă ouă clocite din cuiburile păsărilor şi să se bată în curtea bisericii. În Joia Mare se aleg şi ouăle pentru „împistrare”, adică încondeierea ouălor cu semne scarale. La încondeiere se foloseşte bijorca, un instrument specific bihorean.
Doamne, Ţie mă rog, ţine pe fraţii mei (fratele meu) şi surorile mele (sora mea),
dându-le lor sănătate, viaţă lungă şi darul Tău cel sfânt, ca să umble în căile Tale şi să facă cele ce sunt după voia Ta cea sfântă. Dă-ne, Doamne, de acum până la capătul vieţii, să ne iubim şi să ne cinstim unii pe alţii, – căci ce este mai bun şi mai frumos decât a vieţui fraţii împreună! Aşa, Doamne, ascultă rugăciunea noastră şi milostiv fii nouă, că bun şi iubitor de oameni eşti şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.